Bărbații se nasc mai târziu și trăiesc spre final

Coperta cărții Bărbații se nasc mai târziu și trăiesc spre final, de Dana Iancu

Anatomia jocului dintre femeie și bărbat. Psihologie, relații, strategie, adevăruri despre bărbați.

O carte despre cel mai vechi joc dintre doi oameni

Pe o tablă de șah, regina vede tot câmpul. Se mișcă în orice direcție, apără de la distanță, schimbă ritmul partidei dintr-o singură mutare. Regele face un pas, doar unul, și totuși de el atârnă întregul joc. Între cei doi se joacă, de când lumea, ceea ce noi numim iubire, dorință, atașament, ruptură și împăcare. „Regina și Regele”, de Dana Iancu, deschide această tablă în fața cititoarei și a cititorului și le arată, piesă cu piesă, ce se petrece cu adevărat pe ea. Subtitlul spune mult: anatomia jocului dintre femeie și bărbat. O anatomie se face cu mână sigură și cu respect pentru ceea ce ai în față. Dana Iancu desface relația în părți și le privește pe rând: promisiunea și fapta, fuga și retragerea, vârsta din buletin și vârsta din suflet, gelozia, dubla viață, timpul, întrebările care apropie și cele care îndepărtează, subconștientul care trage sforile din culise. Apoi le pune la loc, iar întregul pe care îl reconstruiește arată mai limpede decât îl știam. Cincizeci și patru de capitole. Cincizeci și patru de scene pe care le recunoști. O singură întrebare care le străbate pe toate: ce se întâmplă, de fapt, între noi?

„Atrăgător nu e trupul. E coerența dintre ce spune dimineața și ce face seara.” Dana Iancu, Capitolul 1

Tabla, piesele și regulile nescrise

Cine a jucat șah știe că nu piesele hotărăsc partida, ci felul în care sunt folosite. Același lucru se întâmplă în relații. Doi oameni pot avea toate calitățile din lume și totuși pot pierde, fiindcă joacă după reguli pe care nu și le-au spus niciodată cu voce tare. El crede că a promis ceva, ea crede că i s-a promis altceva. El se retrage ca să respire, ea citește retragerea ca pe o pedeapsă. Pe această tablă se mută zilnic, în bucătărie, în mașină, pe telefon, la masa de duminică. Cartea aduce regulile nescrise la suprafață. Le numește, le dă un chip, uneori le dă și un strop de umor, iar cititoarea înțelege deodată că ceea ce credea o ciudățenie personală este un tipar întâlnit în multe case. Ușurarea aceasta, „deci nu sunt singura”, e deja jumătate din vindecare. Cititorul bărbat află, poate pentru întâia oară spus cu atâta blândețe, cum arată de la cealaltă parte a mesei felul lui de a fi. Cartea nu îl pune la zid. Îi ține în față o oglindă și îi lasă libertatea să hotărască ce face cu ceea ce vede.

Ce vei găsi în paginile ei

Cuprinsul are douăsprezece părți, iar fiecare deschide o ușă către alt colț al relației dintre femeie și bărbat. Iată cum arată drumul.

Bărbatul care promite puțin și face mult

Cartea începe cu un bărbat pe care lumea grăbită nu prea îl bagă în seamă. Nu face spectacol la prima întâlnire, nu desenează castele, își toarnă fundația în tăcere. Dana Iancu spune că femeile care au învățat să citească bărbații nu se uită la gură, se uită la mâini. În aritmetica relațiilor, promisiunea mică este singura care se înmulțește. Capitolele despre sex-appealul tăcut și despre faptele care vorbesc mai tare decât cuvintele te învață să traduci un limbaj cu vocabular sărac și gramatică impecabilă: a fost, am făcut, am rezolvat.

Fuga, alergarea și aeroportul emoțiilor

Toată lumea cunoaște bărbatul care, vreme de două săptămâni, trimite mesaje la trei dimineața și flori la birou, apoi începe să dispară. Autoarea îl privește cu mai multă înțelegere decât te-ai aștepta. Sprintul lui seamănă cu foamea, iar foamea, oricât de spectaculoasă la început, se satură repede. Retragerea care urmează are același regizor, nesiguranța. O relație cu un astfel de bărbat devine un aeroport, cu plecări și sosiri anunțate la difuzor, iar oboseala vine din tranzit mai mult decât din iubire. Cartea te ajută să vezi diferența dintre pasiune, care încălzește ca focul din sobă, și haos, care arde ca un incendiu.

Maturitatea, băieții veșnici și viața amânată

Ce înseamnă un bărbat matur? Dana Iancu răspunde fără să se agațe de vârsta din buletin. Maturul își cunoaște umbra și stă de vorbă cu ea. Își cere iertare fără ca tavanul să cadă. Caracterul i se vede în felul în care umblă cu banii, cu furia și cu singurătatea. În același timp, cartea desenează cu mult haz portretul băiatului cu acte în regulă, al elevului rămas repetent la comunicare, asumare și fidelitate, al omului care își amână nașterea la propria viață. Metafora vinului, care se face cu butoi, răbdare și lucru, iar nu prin simpla trecere a anilor, rămâne în minte mult după lectură.

Lista imposibilă și bărbatul incomplet

Un întreg grup de capitole se ocupă de bărbatul care așteaptă o femeie perfectă și, între timp, o iubește pe cea reală cu jumătate de măsură. Ecuația femeii ideale, așa cum o descrie autoarea, nu are soluții, nici măcar aproximative. Alături de ea apare incompletul care cere totul, jumătatea de vas care vrea să i se toarne un ocean, și povestea Sfintei Vineri de azi, a femeii care așteaptă ani la rând ca el să devină, în sfârșit, bărbat. Regula pe care o propune cartea este simplă: nu investi în cei care nu au investit în ei înșiși.

Timpul, gelozia și viața în două camere

Timpul este moneda care nu se poate cumpăra înapoi, iar Dana Iancu îți propune un exercițiu concret, auditul anilor, în care transformi ceața în cifre. Apoi cartea intră în zona umbrită a nesiguranței: gelozia care se îmbracă în grijă, bărbatul care devine musafir în propria relație, amanta ca oglindă care îl face mai înalt decât este, credința în vorbe și necredința în fapte, viața împărțită în două camere și hotelul cu două etaje. Sunt pagini pe care le poți recunoaște în povestea unei prietene, a unui frate, uneori în a ta. Autoarea le scrie cu o compasiune care nu le scuză, dar nici nu le condamnă.

Cele patru întrebări radicale

Din centrul cărții pornește un set de întrebări care sună simplu și cântăresc mult. Ai vrea ca fiica ta să trăiască exact așa? Mai ești vie lângă el sau doar funcțională? Cum arată balanța dintre ce dai și ce primești? Cum ți-ar arăta viața peste cinci ani, dacă nimic nu s-ar schimba? Ele nu cer răspuns pe loc. Cer sinceritate, iar sinceritatea, ținută zilnic în lumină, mută mai multe lucruri decât orice ultimatum. În același loc se află și cea mai proastă întrebare din lume, „oare pot să-l schimb?”, și o demonstrație limpede despre motivul pentru care iubirea nu este un atelier de reparații.

Întrebările care strică iubirea

Despre „Mă iubești?”, „Cu cine ai vorbit?” și „De ce nu mai ești ca la început?” vorbește cartea cu o precizie aproape clinică. Autoarea arată cum fiecare dintre ele cere anestezie, control sau vinovăție, și prea puțin informație. Soluția propusă se poate aplica din seara următoare: înlocuiește întrebarea cu observația. În loc de „mă iubești?”, spune „am observat că mă ții de mână când traversez, și mă simt iubită”. Observația hrănește, întrebarea epuizează.

Bucla, spirala și măsura unei vieți bune

De ce ne certăm de zece ani pe aceeași temă? Capitolele despre buclă îți arată scenariul fix al certurilor, cu replici pe care publicul le știe pe de rost, și îți dau cheia ieșirii: un singur gest neprevăzut. Apoi cartea trece la ceea ce contează cu adevărat când judeci viața unui bărbat. Mașina și ceasul spun puțin. Mai mult spun diminețile lui, chipul femeii de lângă el la o petrecere, felul în care vorbește despre fostele iubite. La capăt de drum stă pacea, pe care autoarea o numește măsura supremă.

Magnetul nevăzut

Finalul coboară în subconștient. De ce ajung lângă noi tocmai oamenii care ajung? Dana Iancu arată cum atracția se așază după ceea ce ne este familiar, iar lista de calități scrisă pe hârtie rămâne adesea în sertar. Un copil din noi alege uneori în locul adultului, iar cine își recunoaște tiparul poate începe, în sfârșit, să atragă altceva. Titlul Capitolului 49 ar putea fi motto-ul întregii cărți: viața, profesorul cel mai ieftin și cel mai scump.

Despre Dana Iancu

Dana Iancu scrie cu privire limpede și inimă caldă. Spune lucrurile pe nume, dar fără cruzime. Are curajul să rostească ce multe femei gândesc în șoaptă și ce mulți bărbați nu au auzit niciodată spus cu blândețe. Fraza ei are ritmul unei conversații între prietene care au trăit destul ca să nu-și mai spună minciuni, iar sub această ușurință se simte disciplina unui text gândit cu răbdare. Un scriitor bun se recunoaște după imaginile pe care le lasă în urmă. Dana Iancu are o mulțime: hotelul cu două etaje, aeroportul emoțiilor, butoiul de vin, Sisif cu ziua lui de aură, geanta găurită în care pierzi anii. Fiecare metaforă face o treabă precisă și deschide o idee grea în așa fel încât să poată intra în minte fără să sperie. Autoarea știe că adevărul spus frumos ajunge mai departe decât adevărul spus tare. Apoi dialogul. Dana Iancu ascultă cum vorbesc oamenii în casele lor, cu răspunsul scurt, cu ironia mărunță, cu tăcerea care spune mai mult decât replica, și le așază în pagină atât de exact încât cititorul își recunoaște propria bucătărie. Râsul care iese din aceste scene are în el un strop de durere, iar durerea are în ea un strop de speranță. Ea înțelege, iar din înțelegerea ei se naște un text care mângâie și limpezește mai bine decât ar face-o o predică. Nu se așază deasupra cititorului. Vorbește de la nivelul mesei, cu cana de cafea între ei. Este vocea pe care o cauți la două noaptea, când te întrebi dacă ceea ce simți are un nume. Mai este ceva ce o face prețioasă. Dana Iancu nu scrie despre bărbați cu ciudă și nu scrie despre femei cu indulgență oarbă. Fiecare personaj primește aceeași măsură. Bărbatul gelos are un gol în el, femeia care așteaptă pe prag are un calendar care ticăie, iar autoarea le dă dreptate amândurora în tot ce au omenesc și îi trage la răspundere în tot ce au de schimbat. Rar găsești o asemenea echilibrare, iar cititorii o simt ca pe un respect.

Pentru cine a fost scrisă

Cartea găsește drumul spre femeia care a iubit un bărbat nepotrivit și se întreabă cum de nu a văzut semnele, dar și spre cea care iubește un bărbat bun și vrea să-l înțeleagă mai adânc. Găsește drumul spre cea care a rămas singură după o despărțire și caută un sens pentru ce s-a întâmplat, fără să-și mai poarte vina ca pe o haină prea grea. Bărbatul are aici ocazia rară de a se vedea din afară. Unele capitole îl vor jena, altele îl vor face să zâmbească, și cu puțin noroc va lăsa cartea pe noptieră în loc să o ascundă. Un bărbat care citește „Regina și Regele” până la capăt a făcut deja un pas spre maturitatea despre care vorbește autoarea. Cei pasionați de psihologie vor regăsi aici, în limba pe care o vorbim acasă, mecanisme cunoscute din manuale: repetiția, nevoia de control, separarea dintre intenție și faptă, alegerea partenerului după rana veche. Exemplele sunt vii, luate din bucătării, din mașini, de la mese de familie, și tocmai de aceea rămân în memorie.

De ce merită citită

Cartea schimbă ceva concret. Nu promite transformări peste noapte, iar asta o face credibilă. Îți oferă criterii: cum recunoști un bărbat care livrează, cum deosebești iubirea de așteptarea fără termen, cum afli dacă relația ta mai are scântei sau a rămas doar funcțională. Îți oferă și exerciții pe care le poți face singură, cu pixul în mână: auditul anilor, caietul zilelor bune, balanța datului și primitului. Fiecare capitol se citește în câteva minute, la o cafea sau în drum spre muncă, și rămâne cu tine mult timp după ce ai închis cartea. Unele te vor face să râzi cu amărăciune, altele te vor face să pui telefonul jos și să te gândești. După lectură, discuțiile dintre doi oameni se schimbă. Apar cuvinte comune, precum bucla, spirala, hotelul cu două etaje, trofeul, și un vocabular comun este începutul oricărei conversații adevărate. Cei doi nu se mai ceartă pe aceleași replici, fiindcă le-au văzut scrise și li s-au părut ridicole. Așază cartea pe masă, ca pe o tablă de joc, și mută.

Cuprinsul cărții: 54 de capitole

Partea I. Bărbatul care promite puțin

Partea II. Alergarea și retragerea

Partea III. Maturitatea și vârsta adevărată

Partea IV. Lista imposibilă și bărbatul incomplet

Partea V. Timpul, moneda care nu se întoarce

Partea VI. Nesiguranță, gelozie și viața în două camere

Partea VII. Fericirea care se construiește

Partea VIII. Cele patru întrebări radicale

Partea IX. Întrebările care strică iubirea

Partea X. Bucla și spirala

Partea XI. Ce măsoară, de fapt, o viață bună

Partea XII. Subconștientul și alegerea

Întrebări frecvente

Cui se adresează cartea?

Femeilor care vor să înțeleagă mai bine bărbații din viața lor și bărbaților dispuși să se privească sincer. Se potrivește oricui s-a întrebat vreodată de ce se repetă aceleași tipare în relații.

Trebuie citită în ordine?

Capitolele se pot citi și separat, în ordinea în care te cheamă titlul. Împreună alcătuiesc totuși un drum, de la bărbatul care promite puțin până la întrebarea despre ce alegem, de fapt, când alegem pe cineva.

Este o carte de psihologie?

Este o carte de psihologie populară, scrisă pe înțelesul tuturor și plină de exemple din viața de zi cu zi. Nu înlocuiește consultul unui specialist atunci când ai nevoie de ajutor. Pentru mai multe texte despre relații, emoții și psihologie, găsești articole pe aivoice.ro și pe ultrapsihologie.ro.