Ce caută, de fapt, cei care înșală

Coperta cărții „Minciuna în cuplu”, de Dana Iancu și Radu Leca

Capitolul 21 din 33, din cartea Minciuna în cuplu de Dana Iancu și Radu Leca.

După douăzeci de capitole despre minciuni mari și mici, ajungem la întrebarea pe care și-o pun aproape toți cei care au fost înșelați și, mai târziu, aproape toți cei care au înșelat: „De ce?”. Nu ne interesează aici întrebarea juridică sau morală, ci cea psihologică: ce căutau, de fapt?

Capitolul de față este oglinda celor două despre infidelitate. Adună ce știm din cercetări despre ce caută, în adâncime, oamenii care trădează, indiferent de gen, și arată cum își pun cuplurile să-și pună la timp întrebările care previn uneori durerea.

Trei nevoi sub fiecare aventură

Terapeuta Esther Perel, după ani de lucru cu sute de cupluri, a descris în The State of Affairs (2017) un tipar: în spatele multor infidelități se află nevoia de a fi văzut, nevoia de libertate sau nevoia de a se simți viu. Oricare dintre ele există într-o relație și rămâne nespusă ani de zile.

1. Nevoia de a fi văzut

Un om care nu mai este privit cu curiozitate de partener ajunge, uneori, să caute o privire nouă. Rutina a înlocuit curiozitatea, iar iubirea a rămas fără privire.

2. Nevoia de libertate

Viața în doi aduce multe obligații, iar unii oameni se simt prinși în roluri. Aventura devine un spațiu în care nimeni nu are nicio așteptare de la ei.

3. Nevoia de a se simți viu

Entuziasmul unei noi atracții, spontaneitatea unui început, un corp care se trezește. Terapeuta Esther Perel spune că mulți caută mai ales o altă versiune a lor.

Ce spune psihologia despre atracția pentru nou

Psihologii Arthur și Elaine Aron au propus în 1986 modelul „expansiunii de sine”: oamenii sunt motivați să-și extindă resursele, perspectivele și identitatea, iar relațiile apropiate sunt un canal principal pentru asta. La începutul unei relații, expansiunea este rapidă, fiecare zi aduce lucruri noi despre celălalt și despre noi înșine. Cu timpul, ritmul scade. Un om care nu mai găsește noutate acasă este vulnerabil la o sursă externă de expansiune.

Aceeași echipă, împreună cu Elaine Norman, Caroline McKenna și Richard Heyman, a publicat în 2000, în Journal of Personality and Social Psychology, un studiu pe cupluri care au făcut împreună activități noi și stimulante. Rezultatul: partenerii care au trăit experiențe noi împreună și-au raportat o calitate mai bună a relației decât cei care au făcut activități obișnuite. Ideea este simplă: noutatea se construiește în doi.

Atașamentul și locul în care îți pui frica

Psihologii Jeffrey Allen și Donald Baucom au arătat în 2004, în revista Family Process, că stilul de atașament se leagă de felul în care oamenii se implică în relații paralele. Oamenii cu atașament anxios caută validare, cei cu atașament evitant caută distanță, iar fiecare formă de infidelitate transmite un mesaj diferit despre frica de bază.

În aceeași direcție merge revizuirea făcută de Frank Fincham și Ross May în 2017, în Current Opinion in Psychology: infidelitatea nu are o singură cauză, ci un amestec de factori personali, relaționali și de context, iar nemulțumirea în relație și ocazia se leagă adesea de ea.

Ce nu caută, de obicei

Unele idei circulă mult, dar sunt incomplete. De cele mai multe ori, cei care înșală caută mai ales un sentiment mai bun despre ei înșiși. Din această cauză, mulți descoperă că a doua relație cade în aceleași tipare ca prima, dacă golul nu a fost înțeles. Studiile despre motivațiile infidelității, ca cel al lui Garcia și Selterman din 2019, au arătat că nemulțumirea, neglijarea și stima de sine sunt printre cele mai des invocate cauze.

Am auzit despre un cuplu în care ea a început, într-o zi, să-i povestească lui despre un coleg care o făcea să râdă. El a ascultat, nu a reacționat cu gelozie și a spus: „Mă bucur că ai pe cineva cu care râzi. Mi-e dor să râdem și noi așa.” Din conversația aceea au ieșit o seară pe săptămână rezervată doar lor și un curs de dans în care amândoi erau începători. Atracția pentru coleg a dispărut, fără să fi fost vreodată o interdicție. A fost doar spusă la timp și primită cu blândețe.

Cum își pun cuplurile întrebările la timp

  1. Întrebarea de siguranță, o dată pe lună. „Ce îți lipsește în ultima vreme?” Spusă fără frică, ea deschide ușa spre adevăr.
  2. Noutatea construită în doi. O activitate nouă o dată pe lună: un curs, un traseu, o seară diferită. Cercetarea lui Aron arată că funcționează.
  3. Privirea de curiozitate. Pune-ți o întrebare la care nu știi răspunsul: „Ce te-a emoționat azi?” Curiozitatea hrănește atracția.
  4. Reguli de transparență. Cuplurile sănătoase vorbesc despre atracțiile pentru alții fără a le transforma în pericol. Unele tentații dispar când sunt spuse la timp.
  5. Ajutor înainte de criză. Terapia de cuplu nu este doar pentru situații limită. Un psiholog licențiat se găsește prin Colegiul Psihologilor din România.

Dacă aventura a avut deja loc

La început, un cuplu are nevoie de adevărul întreg, spus fără detalii inutile, și de timp. Nu există o regulă despre cât durează refacerea, dar cercetătorii cuplurilor, ca John Gottman, subliniază trei pași: asumarea clară a răspunderii de către cel care a înșelat, atenția acordată durerii celuilalt și reconstruirea treptată a apropierii. Capitolul 33 detaliază acest drum.

Privire psihologică și filozofică

Mulți oameni care înșală, atunci când sunt întrebați sincer, spun o propoziție surprinzătoare: nu caut pe altcineva, mă caut pe mine. Esther Perel a auzit-o de nenumărate ori în cabinet și i-a dedicat mare parte din munca ei. În „The State of Affairs” ea susține că multe aventuri țin de dorința de a deveni o altă persoană, mai liberă, mai vie, mai puțin legată de rolurile impuse, mai degrabă decât de sex. Filozoful Zygmunt Bauman, în „Dragostea lichidă”, din 2003, descrie epoca noastră ca pe una în care legăturile sunt tot mai ușor de legat și tot mai ușor de desfăcut, iar omul rătăcește între dorința de siguranță și teama de a fi prins. Psihologic, aventura oferă adesea ceea ce relația veche nu mai oferă: noutate, mister, atenție, imaginea de sine cea mai bună. Shirley Glass a arătat că persoanele care înșală nu sunt obligatoriu nemulțumite de partener. Mulți se declară atașați de el sau de ea și totuși caută altceva. Cercetătorii au enumerat factori frecvent asociați infidelității: nemulțumirea sexuală sau emoțională, ocazia, personalitatea, atitudinea față de angajament, istoria familiei. Nicio listă nu epuizează un caz. Dar sub toți acești factori apare un fir comun: sentimentul de a fi fost pus pe pauză, de a nu mai fi important. Cine înșală caută, de multe ori, confirmarea că încă mai este dorit. Alții caută un scop, un sens, o sferă de viață pe care au pierdut-o. Alții caută o evadare dintr-o durere pe care nu o spun, de la un doliu neterminat la o depresie neobservată. Iar alții caută o ceartă, o ocazie să ajungă la sfârșit. Kierkegaard spunea că viața se înțelege privind înapoi, dar se trăiește privind înainte. Cei care înșală se uită adesea înainte, spre o promisiune, și rareori înapoi, spre ce aveau. După descoperire, aceeași privire invers îi ajută să învețe. În terapie, una dintre cele mai bune întrebări este următoarea: ce se afla în relația nouă și lipsea din cea veche, iar mai mult, ce se afla în tine și nu avea loc? Cu răspunsurile la întrebare se reconstruiesc multe lucruri. Unii oameni aleg să rămână și să construiască o relație diferită, cu un limbaj nou despre dorință, conflict și atenție. Alții aleg să plece, dar o fac cu o înțelegere de sine care îi ferește de același tipar. Pentru partenerul înșelat, înțelegerea nu înseamnă iertare automată și nici scuză. Înseamnă o hartă a ceea ce s-a întâmplat, fără de care nicio decizie nu este luminată. Iar pentru toți, rămâne valabil un adevăr simplu: dorința de a trăi mai plenar este legitimă și merită să fie spusă în casă înainte de a fi căutată în altă parte. Nici dorința nu este un dușman. Sociologul Anthony Giddens a scris despre relația pură a epocii moderne, o legătură care ține atâta timp cât amândoi primesc ceva din ea. Cuplurile care rezistă sunt cele care își reînnoiesc periodic acest acord, cu ochii deschiși, vorbind despre ce vor să trăiască împreună în anii următori. Iar cele care au trecut printr-o infidelitate și au rămas împreună povestesc adesea că au început, de fapt, o relație nouă, mai sinceră decât cea de dinainte.

Opinia psihologului Radu Leca

Eu cred că fiecare infidelitate este un mesaj pe care nu l-am știut citi la timp. Am auzit despre cupluri care, după un an de terapie, au spus că cea mai importantă conversație a fost despre ce se întâmpla cu fiecare înainte de trădare. Știu despre oameni care au învățat, după o rană mare, să spună în fiecare săptămână ceea ce înainte nu îndrăzneau o dată pe an.

Nu fiecare tentație duce la trădare. Dar fiecare tentație spune ceva despre un loc din noi care cere atenție.

Opinie Dana IANCU

Mă impresionează ideea că sub fiecare aventură stau nevoi omenești: să fii văzut, să fii liber, să te simți viu. O spun ca ghid pentru o conversație mai sinceră între doi oameni. Cred că multe cupluri ar scoate la lumină răspunsuri diferite dacă și-ar pune, în loc de „cine a greșit?”, întrebarea „ce ne lipsește, fiecăruia, de fapt?”. Părerea mea este că nevoile acestea se trăiesc în doi, cu curiozitate și cu joc, dacă amândoi vor. Iar dacă s-a ajuns la înșelare, adevărul și ajutorul specialistului sunt pașii potriviți.

Interviu: AIvoice.ro întreabă

AIvoice.ro întreabă: Care sunt cele trei nevoi sub fiecare aventură?
Dana Iancu răspunde: Terapeuta Esther Perel le descrie în „The State of Affairs” (2017): nevoia de a fi văzut, nevoia de libertate și nevoia de a se simți viu.

AIvoice.ro întreabă: Ce înseamnă nevoia de a fi văzut?
Psiholog Radu Leca răspunde: Un om care nu mai este privit cu curiozitate de partener caută, uneori, o privire nouă. Rutina a înlocuit curiozitatea.

AIvoice.ro întreabă: Ce înseamnă nevoia de libertate?
Dana Iancu răspunde: Viața în doi aduce obligații, iar unii se simt prinși în roluri. Aventura devine un spațiu în care nimeni nu are nicio cerință de la ei.

AIvoice.ro întreabă: Ce înseamnă nevoia de a se simți viu?
Psiholog Radu Leca răspunde: Entuziasmul unei noi atracții, spontaneitatea unui început. Perel spune că multe aventuri sunt, de fapt, o căutare a vitalității.

AIvoice.ro întreabă: Ce spune psihologia despre atracția pentru nou?
Dana Iancu răspunde: Psihologii Arthur și Elaine Aron au propus în 1986 modelul „expansiunii de sine”: oamenii sunt motivați să crească prin relații, iar noutatea oferă o senzație de expansiune.

AIvoice.ro întreabă: Cum se leagă atașamentul de infidelitate?
Psiholog Radu Leca răspunde: Capitolul arată cum stilul de atașament influențează unde ne punem frica: unii se apropie, alții fug. Tiparul se vede și în felul în care ascundem.

AIvoice.ro întreabă: Înseamnă aceste nevoi că aventura este scuzabilă?
Dana Iancu răspunde: Nu. Înțelegerea nu anulează durerea și nici răspunderea. Ea ajută însă să vedem ce s-a rupt și ce merită reparat.

AIvoice.ro întreabă: Cum putem trăi aceste nevoi în cuplu?
Psiholog Radu Leca răspunde: Prin curiozitate față de celălalt, prin joc și prin timp doar pentru voi. Eu cred că a întreba „ce visezi acum?” valorează mai mult decât o declarație mare.

AIvoice.ro întreabă: Ce face cel rănit?
Dana Iancu răspunde: Își dă voie să sufere, ia decizii mari doar după ce furtuna trece și caută sprijin. Durerea are nevoie de timp.

AIvoice.ro întreabă: Când merită să cerem ajutor de specialitate?
Psiholog Radu Leca răspunde: Imediat ce durerea, tentația sau tăcerea devin prea grele. Un psiholog sau psihoterapeut atestat se găsește prin copsi.ro.

Test rapid: ce ai reținut din acest capitol

Alege varianta care ți se pare corectă, apoi deschide „Vezi răspunsul” ca să verifici.

  1. Ce propoziție surprinzătoare spun adesea cei care înșală?
    a) „Nu caut pe altcineva, mă caut pe mine”
    b) „Nu știu ce am făcut”
    c) „N-a însemnat nimic”

    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: a) „Nu caut pe altcineva, mă caut pe mine”

  2. În ce an a apărut „Dragostea lichidă” a lui Zygmunt Bauman, conform capitolului?
    a) 1980
    b) 2003
    c) 2017

    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: b) 2003

  3. Ce numește Anthony Giddens „relația pură”?
    a) O relație fără conflicte
    b) O relație fără copii
    c) O legătură care ține atâta timp cât amândoi primesc ceva din ea

    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: c) O legătură care ține atâta timp cât amândoi primesc ceva din ea

  4. Ce se obține după descoperire, prin înțelegerea celor întâmplate?
    a) O hartă a ceea ce s-a petrecut, fără scuză și fără iertare automată
    b) O tăcere totală
    c) O decizie imediată

    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: a) O hartă a ceea ce s-a petrecut, fără scuză și fără iertare automată

Întrebări frecvente

Ce caută, de fapt, cei care înșală?
Cercetările și experiența clinică indică nevoi precum a fi văzut, libertatea și sentimentul de a fi viu, nu doar o altă persoană. Motivele diferă de la caz la caz.

Ce este expansiunea de sine?
Este modelul propus de Arthur și Elaine Aron: oamenii caută să-și extindă resursele și identitatea prin relații, iar noutatea susține acest proces.

Putem preveni infidelitatea?
Nu putem garanta, dar putem reduce riscul prin conversații regulate despre nevoi, noutate construită în doi și ajutor de specialitate la timp.

Se refac cuplurile după o trădare?
Multe da, dacă există adevăr întreg, asumare și răbdare. Altele aleg să se despartă cu demnitate. Ambele sunt drumuri legitime.

Surse și lecturi

  • Esther Perel, The State of Affairs, 2017.
  • Arthur Aron și Elaine N. Aron, Love and the Expansion of Self, 1986; Arthur Aron, Christina C. Norman, Elaine N. Aron, Colin McKenna și Richard E. Heyman, „Couples’ shared participation in novel and arousing activities and experienced relationship quality”, Journal of Personality and Social Psychology, 2000.
  • Jeffrey S. Allen și Donald H. Baucom, „Adult attachment and patterns of extradyadic involvement”, Family Process, 2004.
  • Frank D. Fincham și Ross W. May, „Infidelity in romantic relationships”, Current Opinion in Psychology, 2017.
  • Justin R. Garcia și Dylan Selterman, „Motivations for extradyadic infidelity revisited”, Journal of Sex Research, 2019.
  • John Gottman și Julie Schwartz Gottman, lucrări despre refacerea încrederii după trădare; Colegiul Psihologilor din România.

Cartea completă o găsești în cuprinsul cărții. Mai multe titluri sunt în Biblioteca AIvoice.ro și Cărți scrise de Radu Leca, iar articole despre dezvoltarea emoțională găsești pe aivoice.ro și pe ultrapsihologie.ro.

Capitolul 20: De ce înșală bărbații: tentația, scuzele și golul de dedesubt  |  Capitolul 22: Orgasmul mimat: de ce unele femei aleg tăcerea în loc de adevăr

Similar Posts